Incursiune educativă la Viena pentru familii – Pe urmele culturii românești, 1–2 mai 2025

1 mai – „Liber la distracție, prin educație”

Am trăit o zi de neuitat alături de o grupă minunată de copii și părinți români. Împreună, am pornit într-o aventură educativă în inima Vienei, începând de la Ruprechtskirche, cea mai veche biserică a orașului. A fost prima filă din povestea noastră, spusă cu entuziasm și uimire.

Ne-am oprit apoi în fața unuia dintre cele mai fascinante tablouri: portretul voievodului valah Vlad Țepeș. Pornind de la legenda contelui Dracula, am deslușit adevărul istoric din spatele mitului – am vorbit despre domnitorul român și despre detenția sa pe actualele meleaguri austriece. Copiii au fost captivați: au ascultat cu ochii mari și cu sufletul deschis.

Am continuat traseul spre Catedrala grecească din Fleischmarkt, unde le-am povestit despre Mihai Eminescu, cel mai important poet român. Apoi, am vizitat locul în care, potrivit legendei, a fost găsit celebrul cântăreț vienez Augustin – personajul care a inspirat refrenul nemuritor „O, du lieber Augustin…” – și am vorbit despre inamicul medieval comun al românilor și austriecilor, otomanii.

După această călătorie prin istorie, am trecut la distracția din Prater 🎡! Un carusel de râsete, adrenalină și bucurie. 1 Mai a fost o zi specială în Prater: parcul a fost plin de viață, iar copiii și părinții s-au bucurat din plin. Copiii mei mi-au șoptit la final că a fost „una dintre cele mai frumoase zile din viața lor” 😊

💡 Concluzia zilei? Educația nu e plictisitoare. Atunci când face un pact fertil cu distracția, devine palpitantă, captivantă și… memorabilă!

 

2 mai – Viena românească: istorie imperială, povești, savoare culinară

Ziua a început într-o atmosferă tihnită, în fața unui mic dejun vienez servit într-o cafenea tradițională. A fost prilejul perfect pentru a reflecta asupra unui adevăr istoric adesea uitat: timp de secole, românii din Transilvania, Banat și Bucovina se simțeau „acasă” în Imperiu, iar Viena a fost, pentru o bună perioadă, capitala lor spirituală și culturală. Aici se trimiteau copiii la școală, de aici se traduceau idei, de aici porneau inițiativele de modernizare a limbii, a administrației, a învățământului românesc.

După acest început plin de semnificație, am pornit la pas prin cartierele imperiale. Pe traseu am evocat momente și personaje definitorii pentru românii care au gândit în limba noastră, dar au visat în germană, latină sau franceză – cărturarii Școlii Ardelene, tinerii de la „România Jună”, membrii elitei care și-au găsit formarea în această metropolă a Europei Centrale. Am vorbit despre idealul integrării în Occident, despre lupta pentru drepturi naționale și despre destinele unor oameni care, după Unirea din 1918, au ales fie să se întoarcă în România, fie să plece în exil – printre ei, Alexandru Vaida-Voevod și Aurel Popovici.

Prânzul a fost un moment de răgaz, dar nu de tăcere. În timp ce ne bucuram de gustul autentic al unui Wiener Schnitzel, urmat de Kaiserschmarrn și Apfelstrudel, am deschis împreună două cărți clasice din literatura de călătorie românească: Însemnare a călătoriei mele de Dinicu Golescu și Peregrinul transilvan de I. Codru Drăgușanu. Fiecare text a adus la masă câte o fărâmă de secol XIX – cu admirația față de disciplina vieneză, cu spiritul comparativ al călătorului român și cu nevoia acută de modernizare care izvora din fiecare observație a autorilor.

După masă, am pornit într-o plimbare pe celebrul Ring, traversând spațiile emblematice ale Vienei: Burgtheater, Parlamentul, Opera, Universitatea. În drumul nostru prin grădina Palatului Hofburg și în fața statuii lui Mozart, am vorbit despre Stefan Zweig și despre „Lumea de ieri”, în care Viena apare ca o cetate a spiritului și a ordinii, un oraș în care cultura era la fel de naturală precum respirația. Iar în tot acest peisaj, amintirea lui Eminescu, student în Viena, apare discret, dar ferm – poetul a cunoscut aceste clădiri, aceste cafenele, acești pași. Aici s-au format gustul său pentru cultură și luciditatea sa în fața istoriei.

Ziua s-a încheiat într-o notă senină, cu sentimentul clar că educația nu se face doar în săli de clasă, ci și pe străzi încărcate de sens, la mese cu istorie, în dialog cu trecutul.

Unul dintre participanți mi-a spus, la final, că după acest tur a câștigat o nouă perspectivă asupra istoriei românilor și asupra rolului esențial pe care Viena l-a jucat în formarea culturii noastre. Mi s-a părut una dintre cele mai frumoase concluzii ale zilei.

Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în această experiență de redescoperire. A fost o zi care ne-a arătat că, uneori, călătorind în afara țării, ne întoarcem mai aproape de cine suntem cu adevărat.

 

📸 Vezi în poze cât de frumos ne-a fost – și pregătește-te pentru următoarea experiență.

🎒 Te aștept la următoarea aventură „Călătorește & Învață cu Cezar”! Scrie-mi pentru rezervări!

Fie că ești copil sau adult, vino să (re)descoperi Europa cu ochi românești.