Pe urmele românilor în Viena – un tur de neuitat

Sâmbăta trecută, 19 octombrie 2024,  o zi de toamnă cu aer rece și limpede, ne-am întâlnit cu toții în fața Crucii Moldave, un loc care respiră încă istoria marilor noștri voievozi. Ridicată de Șerban Cantacuzino în urmă cu mai bine de trei secole, crucea ne-a amintit de rolul jucat de români în apărarea Vienei în fața asediului otoman din 1683, despre care am povestit pe larg. Era un început solemn pentru călătoria noastră prin istoria ascunsă a românilor în Viena, iar inima mea bătea mai tare, gândindu-mă la poveștile care ne așteptau la fiecare colț de stradă.

Următorul popas ne-a dus la bustul lui Cantacuzino, un loc discret, dar plin de semnificație. În fața domnitorului, grupul nostru a ascultat, captivat, povestea acestui mare lider care, deși obligat să susțină trupele otomane, a rămas un aliat al creștinătății.

În drumul nostru, străzile pavate ale Vienei ne-au purtat către cea mai veche biserică a orașului, Ruprechtskirche. Aici, sub arcadele gotice, am povestit despre timpurile de demult, când Vindobona era doar o fortăreață romană. Biserica, cu pietrele sale masive și aerul său antic, a fost martora unor vremuri de război și renaștere, un loc unde timpul pare că s-a oprit. Am simțit că, la fiecare pas, descopeream straturi noi ale istoriei, care ne dezvăluiau cât de multă istorie ascund aceste locuri.

Călătoria noastră a continuat la Maria am Gestade, una dintre cele mai importante biserici din Viena medievală. Însă, pentru noi, frumusețea gotică a bisericii a fost completată de o descoperire surprinzătoare: taboul lui Vlad Țepeș. Acolo, într-o scenă religioasă, domnitorul valah este portretizat ca martor al Crucificării. Grupul a privit cu admirație această mărturie artistică a unui erou al românilor, o legătură tăcută și neașteptată între Viena și Țara Românească. Pictura, cu detaliile sale fine și atmosfera solemnă, părea să ne vorbească despre cât de complexă a fost figura lui Vlad Țepeș în ochii Europei medievale.

După un astfel de început emoționant, ne-am îndreptat pașii către inima spirituală a Vienei, Catedrala Sfântul Ștefan, unde icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” ne-a așteptat. Această icoană, cu origini adânc înrădăcinate în Ardeal, a ajuns în Viena în secolul al XVII-lea, aducând cu sine povestea lacrimării ei miraculoase din Pócs. În liniștea catedralei, ne-am lăsat cu toții gândurile să zboare înapoi în timp, la vremurile în care credința românilor a fost un scut împotriva asupririlor. În fața acestei icoane, am înțeles cum spiritualitatea și istoria se împletesc, iar Viena devine o poartă către trecutul nostru comun.

Pauza de prânz ne-a găsit într-o atmosferă relaxată, într-un restaurant grecesc. Ne-am bucurat de mâncare, dar și de conversații animate despre locurile vizitate, în timp ce râsetele și impresiile împărtășite între participanți făceau ziua să pară și mai plăcută. A fost momentul perfect pentru a ne încărca cu energie, pregătiți să explorăm alte fațete ale legăturii dintre români și Viena.

După ce am reluat traseul, am ajuns la Universitatea din Viena, locul unde mari personalități românești au studiat și au lăsat în urmă o moștenire culturală de neegalat. Am povestit despre Școala Ardeleană, acea mișcare de renaștere culturală care, pornind de la ideile Iluminismului european, a dus la formarea primelor gramatici ale limbii române moderne. Aici, numele lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior răsună cu forță, iar grupul nostru a ascultat poveștile despre contribuțiile lor, simțind mândria de a face parte dintr-o cultură care a îmbrățișat modernitatea prin educație și cunoaștere.

Turul nostru a continuat la Votivkirche, o impresionantă biserică neogotică, unde arhitectura fascinantă și legătura istorică cu familia imperială ne-au amintit de faptul că acum o sută cincizeci de ani, Bucovina și Transilvania erau provincii ale Imperiului Austro-Ungar.

Un loc esențial în călătoria noastră a fost Biserica Sfânta Treime a grecilor din Viena, un loc de o importanță deosebită pentru comunitatea intelectuală română din secolul XIX. De asemenea, Andrei Șaguna, mitropolitul ortodox al Transilvaniei, a slujit aici. Prezența lui Șaguna în Viena și contribuțiile sale la viața culturală și religioasă din oraș au fost esențiale pentru comunitatea românească și pentru eforturile de emancipare culturală și religioasă a românilor din Monarhia habsburgică.

Ziua noastră s-a încheiat la Castelul Belvedere, unde am reflectat asupra unei personalități istorice cu o contribuție majoră la eliberarea Banatului de sub turci, Eugen de Savoya, și asupra unui moment dificil din istoria României – Diktatul de la Viena. Acolo, pe dealurile Vienei, sub cerul care începea să se întunece, am povestit despre deciziile ce au schimbat cursul istoriei noastre, dar și despre curajul românilor care au rezistat vicisitudinilor politice.

După vizita de la Belvedere, ne-am așezat la o cafenea din apropiere, unde, în fața unei cafele aromate și a unui desert delicios, am continuat discuțiile noastre despre demnitatea și moștenirea românilor în Viena. Atmosfera era caldă, iar conversațiile despre ceea ce învățasem în acea zi ne-au adus și mai aproape unii de ceilalți. Poveștile despre marile figuri românești care au marcat cultura Vienei au stârnit un sentiment profund de mândrie și recunoștință.

Programul acestui tur este ideal pentru un city break în Viena, oferind o incursiune unică în istoria românilor în capitala austriacă. Este mai mult decât un simplu tur al Vienei; este o călătorie spirituală și culturală care scoate la lumină legătura profundă dintre români și acest oraș imperial.

Un moment aparte al zilei a fost reflecția doamnei Alunița, medic stomatolog, care ne-a însoțit în această călătorie:

„Eu tocmai m-am întors din excursia cu Cezar la Viena, plină de bucurie. A fost o trezire din cotidianul mediocru, o îmbogățire intelectuală, spirituală și emoțională. Alături de Cezar, străzile, casele, bisericile, toate au prins viață și povesteau despre acei români pe care din copilărie i-am avut ca eroi. Eu nu vă recomand, ci vă rog, faceți această experiență pe care eu o repet pentru a doua oară și voi participa și data viitoare!”